Cât de rapid s-au răspândit genele pentru toleranța la lactoză în Europa

Abilitatea oamenilor de a digera lapte ca adulți ne-a schimbat obiceiurile alimentare și societate timp de secole întregi. Însă, cum și când această abilitate, cunoscută drept toleranța la lactoză, a avut loc rămâne de interpretat.

Prin testarea materialului genetic de la oasele oamenilor care au murit în timpul unei bătălii din Epoca Bronzului, în jur de 1200 î.Hr., o echipă internațională de cercetători sugerează că toleranța la lactoză s-a răspândit prin Europa Centrală în doar câteva mii de ani, o transformare extrem de rapid în comparație cu majoritatea schimbărilor evoluționare observate în cazul oamenilor.

• Mințile noastre ar procesa limbajul la fel ca Inteligența Artificială
• De ce azbestul încă apare în unele produse cosmetice?

Două treimi din populația lumii are intoleranță la lactoză

Noul studiu a fost publicat în Current Biology.

În ciuda proeminenței consumului de lapte din Europa și America de Nord în zilele noastre, aproximativ două treimi din populația lumii are intoleranță la lactoză. În general, niciun mamifer nu digerează lapte ca adult. Cu toate acestea, o parte din oameni au o mutație genetică ce permite enzimei lactaza să digere lactoza din lapte. Mulți dintre acești oameni sunt din Europa de Nord și Centrală.

1 din 8 luptători aveau o variație genetică care le permitea să descompună lactoza

Bătălia a avut loc pe malurile Tollense, un râu din Germania de astăzi, fiind în mare parte cea mai semnificativă bătălie cunoscută din Europa Epocii Bronzului, cel mai probabil 4.000 de soldați participând și aproape un sfert murind pe câmpul de luptă. În ciuda faptului că au peste 3.000 de ani vechime, oamenii de știință au reușit să secvențieze ADN de la unele dintre fragmentele de oase recuperate de la locul bătăliei.

Cercetătorii au descoperit că doar 1 din 8 luptători aveau o variație genetică care le permitea să descompună lactoza, deși bătălia a avut loc după mai mult de 4.000 de ani de la introducerea agriculturii în Europa, care în mare parte a inclus consumul de lactate de la vaci, capre și oi domesticite.

O rată incredibil de rapidă de modificare a genelor

„Atunci când ne uităm la datele gentice de la perioada medievală timpurie, mai puțin de 2.000 de ani mai târziu, descoperim că peste 60% din indivizi aveau abilitatea de a bea lapte ca adulți, aproape de ceea ce vedem în țările din Europa Centrală de astăzi, care variază între 70 și 90%”, a explicat Krishna Veeramah, unul dintre autorii studiului, potrivit Science Alert.

„Aceasta este, de fapt, o rată incredibil de rapidă de schimbare a genelor care controlează digestia de lapte. Se pare că pur și simplu prin deținerea acestei schimbări genetice, indivizii europeni anteriori cu abilitatea de a digere lactoză aveau o șansă cu 6% mai bună de a produce copii față de europenii care nu aveau această schimbare genetică. Acestea sunt cele mai puternice dovezi privind selecția naturală din cazul oamenilor”, a adăugat Veeramah.

Totuși, de ce abilitatea de a digera zahărul din lapte după pruncie a oferit un avantaj evoluționar atât de mare? Joachim Burger, autor principal al studiului, a explicat că nu avem încă un răspuns clar la această întrebare.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Top 10 rase de vaci care dau cea mai mare cantitate de lapte

Un supliment alimentar dintr-o sursă neașteptată. „Laptele de gândac”  este mult mai hrănitor decât cel de vacă

Alimentele care conțin micoproteine ajută la creșterea mușchilor mai bine ca proteinele din lapte

Strămoşii noştri aveau o relaţie ciudată cu laptele: ce au descoperit cercetătorii despre europenii străvechi?